Boala parodontală: cum începe și de ce nu trebuie ignorată
Boala parodontală este una dintre cele mai frecvente și, totodată, cele mai subestimate afecțiuni ale cavității bucale. Deși nu provoacă dureri în stadiile incipiente, această boală evoluează lent și tăcut, distrugând treptat gingiile, ligamentele și osul care susțin dinții. În lipsa unui tratament adecvat, poate duce la mobilitatea și chiar pierderea acestora. Vestea bună este că boala parodontală poate fi prevenită și, în multe cazuri, controlată eficient. Esențial este ca pacienții să o înțeleagă, să o recunoască și să acționeze din timp.
Ce este boala parodontală și cum se dezvoltă?
Boala parodontală afectează țesuturile de susținere ale dinților: gingia, osul alveolar, ligamentele parodontale și cementul radicular. Evoluția ei are loc în mai multe etape, pornind de la inflamația gingiei (gingivită) și putând ajunge până la distrugerea severă a osului maxilar.
Totul începe cu placa bacteriană, un strat moale de bacterii și resturi alimentare care se formează pe suprafața dinților. Dacă nu este îndepărtată prin periaj și ață dentară, aceasta se mineralizează și se transformă în tartru, favorizând inflamația gingiei. Gingia devine roșie, umflată și sângerează la periaj – primele semne ale gingivitei.
În lipsa tratamentului, inflamația se extinde în profunzime, ducând la formarea de pungi parodontale – spații între dinte și gingie unde se acumulează bacterii. Acestea distrug osul de susținere, iar dintele devine mobil. În stadii avansate, dinții pot cădea chiar și fără durere.
Simptomele pe care nu ar trebui să le ignori
Boala parodontală este periculoasă tocmai pentru că în primele faze nu doare. Mulți pacienți ignoră semnele inițiale sau le consideră normale, deși ele anunță o afecțiune serioasă. Printre cele mai comune simptome se numără:
- Sângerarea gingiilor în timpul periajului sau spontan
- Gingia roșie, inflamată, retrasă sau care “cade” de pe dinte
- Respirația urât mirositoare persistentă (halitoză)
- Senzația de dinți “lungi” sau de goluri între dinți
- Mobilitate dentară sau schimbări în poziția dinților
- Gust metalic constant în gură
Aceste semne trebuie investigate imediat de către medicul dentist. Cu cât diagnosticul este pus mai devreme, cu atât tratamentul va fi mai eficient și mai puțin invaziv.
Factori de risc care favorizează apariția bolii parodontale
Deși placa bacteriană este factorul principal în dezvoltarea bolii parodontale, există o serie de factori care cresc riscul sau accelerează evoluția bolii. Cel mai important este fumatul – care reduce aportul de sânge la nivel gingival, favorizează acumularea de tartru și reduce capacitatea organismului de a lupta cu infecțiile.
Alți factori includ:
- Igiena orală deficitară sau incorectă
- Predispoziția genetică (istoric familial)
- Diabetul zaharat, în special dacă este necontrolat
- Schimbări hormonale (sarcină, menopauză)
- Stresul cronic și alimentația dezechilibrată
- Bruxismul (scrâșnitul dinților) sau lucrările protetice incorecte
Prezența acestor factori de risc nu înseamnă automat apariția bolii, dar necesită o monitorizare mai atentă și un plan de prevenție personalizat.
Tratamentul bolii parodontale: ce opțiuni există?
Tratamentul variază în funcție de stadiul bolii. În formele incipiente (gingivită), este suficientă o igienizare profesională completă – detartraj, periaj, airflow – și îmbunătățirea igienei orale acasă. Gingia are capacitatea de a se reface complet dacă este tratată la timp.
În stadiile mai avansate, este necesară o terapie parodontală non-chirurgicală, care presupune chiuretaj subgingival – o curățare profundă a pungilor parodontale, eventual cu utilizarea de antibiotice locale. Această procedură poate opri sau încetini semnificativ evoluția bolii.
În cazuri severe, se recurge la intervenții chirurgicale: reconturarea țesuturilor, regenerarea osoasă ghidată sau grefe gingivale. Obiectivul este salvarea dinților existenți și stoparea procesului de distrugere a osului.
După tratament, pacientul trebuie să urmeze un program strict de monitorizare parodontală, cu controale și igienizări profesionale la 3–6 luni.
Legătura între boala parodontală și sănătatea generală
Boala parodontală nu afectează doar cavitatea bucală. Studiile arată o asociere clară între parodontită și afecțiuni sistemice precum bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, afecțiunile respiratorii sau nașterile premature. Inflamația cronică și bacteriile din pungile parodontale pot pătrunde în sânge și pot influența alte organe.
În cazul pacienților cu diabet, relația este bidirecțională: diabetul favorizează boala parodontală, iar inflamația gingivală cronică face mai dificil controlul glicemiei.
De aceea, tratamentul bolii parodontale are un rol important nu doar în menținerea sănătății orale, ci și în prevenirea unor afecțiuni generale grave.