Adevărul despre dinții de lapte: când erup, când cad și de ce trebuie tratați
Mulți părinți cred, în mod eronat, că dinții de lapte nu sunt importanți, fiind „doar temporari”. Această percepție duce adesea la neglijarea igienei orale a copiilor sau la amânarea tratamentelor dentare în primii ani de viață. În realitate, dinții de lapte joacă un rol esențial în dezvoltarea corectă a danturii permanente, în masticație, vorbire, digestie și chiar în formarea trăsăturilor faciale. Acest articol oferă o imagine completă despre dinții temporari: când apar, când se schimbă și de ce trebuie tratați cu aceeași seriozitate ca și cei permanenți.
Când erup dinții de lapte și care este ordinea normală?
Erupția dinților de lapte începe, de regulă, în jurul vârstei de 6 luni și se încheie în jurul vârstei de 2 ani și jumătate. În total, copilul va avea 20 de dinți temporari: 10 pe arcada superioară și 10 pe cea inferioară.
Ordinea tipică de apariție este:
- Incisivii centrali inferiori (6–10 luni)
- Incisivii centrali superiori (8–12 luni)
- Incisivii laterali (9–16 luni)
- Primii molari (13–19 luni)
- Caninii (16–23 luni)
- Molarii secunzi (23–33 luni)
Este important de menționat că există variații normale între copii – unii pot avea erupții mai devreme sau mai târziu. Totuși, dacă la 12 luni nu a apărut niciun dinte sau la 4 ani nu sunt erupți toți dinții de lapte, este recomandat un consult stomatologic.
Când se schimbă dinții de lapte și cum are loc tranziția?
Schimbarea dinților de lapte cu cei permanenți începe în jurul vârstei de 6 ani și se încheie între 11 și 13 ani, cu variații de la un copil la altul. Procesul este etapizat și sincronizat cu dezvoltarea maxilarelor și cu erupția molarilor permanenți.
Primii care cad sunt de obicei incisivii centrali, urmați de incisivii laterali, molarii și, în cele din urmă, caninii. Dinții permanenți îi împing treptat pe cei temporari, resorbându-le rădăcinile, până când aceștia cad natural.
Este important ca acest proces să aibă loc într-o ordine firească. Căderea prea devreme a unui dinte de lapte, din cauza unei carii sau a unui traumatism, poate afecta poziția corectă a dinților permanenți și poate duce la înghesuiri dentare, spații inegale sau probleme ortodontice.
De ce trebuie tratați dinții de lapte?
Mulți părinți consideră că tratarea cariilor dinților de lapte este inutilă, pe motiv că „oricum vor cădea”. Însă această abordare este profund greșită și periculoasă pentru dezvoltarea orală a copilului.
Dinții temporari au mai multe funcții esențiale:
- Mențin spațiul pentru dinții permanenți. Dacă un dinte cade prea devreme, cei vecini migrează și blochează erupția corectă a dintelui definitiv.
- Ajută la masticație – un copil care nu poate mesteca eficient va avea probleme digestive sau de nutriție.
- Contribuie la vorbire – lipsa sau durerea unor dinți poate afecta formarea corectă a sunetelor.
- Influențează dezvoltarea oaselor faciale – dinții stimuează creșterea maxilarelor prin presiune în timpul masticației.
- Mențin încrederea în sine – un copil cu dinți cariați, dureroși sau lipsă poate deveni timid sau retras.
În plus, cariile netratate la dinții de lapte pot evolua rapid către infecții (abcese), pot afecta mugurii dinților definitivi și pot pune în pericol sănătatea generală a copilului.
Ce tratamente se pot face pe dinții de lapte?
Tratamentul cariilor la dinții temporari este similar cu cel pentru dinții permanenți, dar adaptat vârstei copilului. Medicul dentist pediatru poate recomanda:
- Plombe din compozit (material alb, estetic și durabil)
- Tratamentul de canal la dinții temporari (da, este posibil și necesar în anumite cazuri)
- Extracția dinților imposibil de salvat, urmată de montarea unui menținător de spațiu
- Sigilarea șanțurilor și fosetelor – pentru prevenirea cariilor la molarii de lapte
- Fluorizări profesionale – pentru întărirea smalțului
Este esențial ca tratamentele să fie realizate de un medic cu experiență în pedodonție, într-un mediu prietenos, adaptat copiilor.
Cum prevenim problemele dentare la copii?
Prevenția începe încă din primul an de viață. După apariția primului dinte, părinții trebuie să înceapă periajul cu o periuță moale și o cantitate foarte mică de pastă cu fluor. Pe măsură ce copilul crește, el trebuie învățat să se spele singur, sub supraveghere, de două ori pe zi.
Alte măsuri importante:
- Evitarea băuturilor îndulcite și a gustărilor frecvente
- Limitarea sucurilor și a laptelui îndulcit oferit înainte de somn
- Programarea primului control stomatologic în jurul vârstei de 1 an
- Vizite regulate la 6 luni, chiar dacă nu există dureri
- Educația copilului despre igiena orală prin joacă, povești și exemplul personal