Bruxismul (scrâșnitul dinților): cauze, efecte și cum îl poți opri
Bruxismul este o tulburare funcțională a aparatului dento-maxilar, caracterizată prin scrâșnirea sau încleștarea involuntară a dinților. Această activitate parafuncțională apare cel mai frecvent în timpul somnului, dar poate avea loc și în stare de veghe, în momente de stres sau concentrare intensă. Deși mulți pacienți nu sunt conștienți că suferă de bruxism, consecințele pot fi serioase: uzura smalțului, fisuri dentare, dureri musculare, migrene și, în timp, afectarea articulației temporo-mandibulare. Identificarea cauzelor și adoptarea unor soluții adecvate pot preveni complicațiile și restabili echilibrul oral.
Ce este bruxismul și cum se manifestă?
Bruxismul se manifestă prin mișcări involuntare ale maxilarelor, care duc la frecarea sau încleștarea dinților. Există două forme principale:
- Bruxism nocturn – se produce în timpul somnului, fără conștientizare. Este cel mai frecvent și dificil de diagnosticat, deoarece pacientul nu-și dă seama de activitate.
- Bruxism diurn – apare în timpul zilei, de obicei în condiții de stres, concentrare sau anxietate, și implică încleștarea dinților fără mișcare de frecare.
Simptomele comune includ:
- Dureri ale mușchilor faciali și mandibulari
- Dureri de cap (în special dimineața)
- Senzația de oboseală la nivelul maxilarului
- Uzura accentuată a smalțului dentar
- Hipersensibilitate dentară
- Crăpături sau fracturi ale dinților sau obturațiilor
- Sunete de scrâșnire în timpul somnului (observate de partener)
Nediagnosticat și netratat, bruxismul poate duce la complicații serioase pe termen lung, afectând nu doar dinții, ci și mușchii și articulația temporo-mandibulară.
Care sunt cauzele bruxismului?
Cauzele bruxismului sunt complexe și pot varia de la factori psihologici la cauze fizice sau neurologice. Cele mai frecvente sunt:
- Stresul și anxietatea – reprezintă principalul declanșator, mai ales în bruxismul nocturn. Persoanele care trec prin perioade tensionate au tendința de a descărca tensiunea musculară în somn.
- Tulburările de somn – cum ar fi apneea în somn, somn fragmentat sau insomniile cronice, pot favoriza bruxismul.
- Alinierea incorectă a dinților – o mușcătură dezechilibrată poate genera, în timp, obiceiuri inconștiente de corectare prin scrâșnire.
- Factori neurologici sau medicamente – unele antidepresive, stimulente sau afecțiuni neurologice pot fi asociate cu bruxismul.
- Consumul excesiv de cafeină, alcool sau fumatul – stimulează activitatea neuromusculară și pot agrava manifestările.
Deși mai rar, bruxismul poate apărea și la copii, în special în perioadele de erupție dentară sau în timpul stresului emoțional. De obicei, acesta este tranzitoriu și se rezolvă odată cu dezvoltarea completă a danturii permanente.
Ce efecte are bruxismul asupra dinților și organismului?
Consecințele bruxismului sunt adesea ignorate în fazele incipiente, dar se pot agrava progresiv. Printre cele mai frecvente se numără:
- Uzura smalțului – dinții devin mai scurți, sensibili și vulnerabili la carii.
- Fisuri și fracturi dentare – pot apărea pe dinții naturali sau pe lucrările protetice.
- Durere și disconfort mandibular – în special la deschiderea gurii sau la masticație.
- Afecțiuni ale articulației temporo-mandibulare (ATM) – pot include clicuri, blocaje articulare sau chiar deviația mandibulei.
- Migrene și dureri de cap frecvente – cauzate de tensiunea musculară prelungită.
- Insomnie și calitate scăzută a somnului – atât pentru pacient, cât și pentru partener, din cauza sunetelor produse.
În plus, pacienții pot dezvolta tulburări psihologice secundare – anxietate legată de sănătatea dentară, teama de fracturi, rușine socială sau scăderea calității vieții din cauza durerii cronice.
Cum se diagnostichează bruxismul?
Diagnosticul bruxismului este pus de medicul stomatolog în urma unei evaluări clinice. Acesta va observa semnele de uzură dentară, sensibilitate, fisuri, retracții gingivale sau tensiune musculară la nivelul feței și gâtului.
Discuția cu pacientul este esențială: acesta poate relata dureri de cap, oboseală mandibulară, somn agitat sau feedback de la partener. În cazurile complexe, pot fi recomandate:
- Examinarea articulației temporo-mandibulare (ATM)
- Radiografii dentare
- Înregistrări ocluzale
- Trimitere către medicul specialist ORL, neurolog sau psiholog
Pentru cazurile severe, există și dispozitive care pot înregistra activitatea musculară în somn (poligrafie sau electromiografie), dar acestea sunt folosite rar, în special în cercetare sau în cazuri neurologice.
Ce soluții există pentru tratarea bruxismului?
Tratamentul bruxismului este adaptat fiecărui caz în parte și poate include una sau mai multe măsuri:
- Gutiere de protecție (gutiere ocluzale) – sunt cele mai utilizate soluții. Se poartă noaptea și au rolul de a proteja dinții de uzură și de a reduce tensiunea musculară.
- Terapia cauzei psihologice – consiliere psihologică, tehnici de relaxare, mindfulness sau chiar terapie cognitiv-comportamentală, în cazurile de stres cronic.
- Corecția ocluziei – dacă se identifică probleme de mușcătură, se pot face ajustări selective, tratamente ortodontice sau lucrări protetice noi.
- Medicație – în cazuri speciale, se pot prescrie relaxante musculare, anxiolitice sau chiar injecții cu toxină botulinică (Botox) în mușchii maseteri, pentru a reduce forța mușcăturii.
- Schimbarea stilului de viață – reducerea consumului de cafeină și alcool, evitarea fumatului, igiena somnului și rutina de relaxare înainte de culcare.
Important de reținut este că scopul tratamentului nu este doar reducerea simptomelor, ci și prevenirea deteriorării ireversibile a dinților și articulațiilor.